Ca vânturile trecătoare, împrăștiem semințe, dar recolta nu este a noastră. Suntem doar lucrători, chemați târziu în vie — credincioși, sperăm, dar care nu stăpânesc nici strugurii, nici vița. Calea noastră este ecouri șoptite, căi ascunse în inimi ascunse; o linie anonimă de suflete liniștite care beau din fântâni pe care nu le-au săpat, mănâncă din copaci pe care nu i-au plantat, încălzite de focuri pe care nu le-au aprins.