Fiecare fondator operează pe un spectru între Arhitect și Grădinar. Arhitectul funcționează pe teză. Ele oferă opiniile puternice și constrângerile structurale care dau produsului forma sa. Grădinarul funcționează pe baza observației. Ei reacționează la modul în care funcționează sistemul în sălbăticie, recunoscând că nu poți impune comportamentul, ci doar să-l cultivi. Pericolul se află la oricare dintre extreme. Un arhitect fără grădinar construiește monumente fragile. Un Grădinar fără Arhitect are grijă de un dezastru întins. Cei mai de succes fondatori nu se angajează într-o singură identitate. Ei dezvoltă abilitatea de a ști când să se miște între ele, având încrederea de a stabili structura și umilința de a asculta atunci când există opoziție.