Oamenii de știință spun că craterele din Siberia explodează din adâncurile permafrostului. Prima a apărut în 2014 – o gaură perfect rotundă în Peninsula Yamal din Siberia, cu aproape 100 de picioare (30 de metri) în diametru și plonjând la mai mult de 160 de picioare (50 de metri) în jos. Pereții ei erau atât de netezi și verticali încât părea că un burghiu masiv l-a sculptat. Dar nu au fost implicate mașini umane. Cauza era un mister. De atunci, o mână de cratere similare au fost observate în vestul Siberiei. Teoriile timpurii au indicat schimbările climatice, dezghețarea permafrostului eliberând metanul prins în erupții violente. Dar asta nu a explicat totul – dacă era doar topirea permafrostului, de ce aceste cratere se găseau doar într-o bucată îngustă din Siberia și nu în întreaga Arctică? Un nou studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Oslo propune un vinovat mai profund. Ei susțin că forța explozivă nu provine doar din permafrostul de mică adâncime, ci din rezervoarele de gaze naturale mult sub suprafață. Peninsula Yamal și Gydan se află în vârful unuia dintre cele mai mari câmpuri de gaze de pe Pământ. Căldura și metanul care se ridică prin faliile din roca de bază se pot acumula sub "capacele" permafrostului. Când aceste capace slăbesc – în special sub lacurile în creștere încălzite de schimbările climatice – presiunea crește până când suprafața cedează într-o explozie catastrofală. Rezultatul: un crater masiv cu emisii de gaze, aruncând în aer resturi la sute de metri în afară într-o clipă. De-a lungul timpului, aceste cratere se inundă cu apă, umplându-se și deghizându-se în lacuri arctice obișnuite. ["Formarea craterelor gigantice de emisie de gaze din Siberia (GEC)." Știința mediului total, 15 septembrie 2025]