"Lemnul de dimineață" mă întâmpină înaintea soarelui, ca și cum corpul meu sărbătorește victorii pe care mintea mea nu le-a câștigat încă. totuși lumea îmi spune să mă ridic, fără să știu că sunt stând deja împotriva voinței mele. Ce se întâmplă dacă lemnul de dimineață nu este jenă, ci rezistență? poate că este dovada că chiar și în repaus, corpul refuză să se predea.